Pelicula "El Greco", in premiera pe marile ecrane din Romania

Incepand din 27 februarie 2009 ruleaza in cinematografe filmul biografic "El Greco", coproductie eleno-spaniola-ungara despre pictorul cretan Domenikos Theotokopoulos, care a revolutionat viata artistica a Europei in Renasterea tarzie si inceputul Barocului, devenind celebru in Italia si Spania sub numele de "El Greco" (Grecul).

Spirit liber si nonconformist, omul si artistul El Greco se afla intr-o continua cautare, iar pelicula regizata de Yannis Smaragdis ii prezinta in mod echilibrat pasiunile si ambitiile, reusitele si esecurile. Departe de a fi pe deplin deslusite, atat opera, cat si viata lui El Greco sunt cu atat mai fascinante si pline de mister cu cat pastreaza inca ascunse multe secrete, iar operele sale nu inceteaza nici astazi sa surprinda. Coloana sonora este semnata de Vangelis, iar locatiile filmarii, precum si distributia internationala, in care predomina actori spanioli si greci, confera filmului un plus de farmec, culoare si patos specifice stilului de viata mediteranean.

Povestea incepe în 1566, în Creta, aflata sub ocupatie venetiana. Domenicos Theotocopoulos, numit mai tarziu El Greco (Nick Ashdon) se bucură deja de o oarecare faimă, însă il atrag, deopotriva, si distractiile. Desi mandru de originea lui cretana, viseaza sa ajunga la Venetia, important centru artistic in Renasterea tarzie, iar dilema se adânceşte când se îndrăgosteşte de Francesca da Rimi (Dimitra Matsouka), fiica înfumurată a necrutatorului conducător veneţian al Cretei. In vreme ce intre cei doi se infiripa o relaţie romantica, tatal pictorului e macelarit in munti de trupele venetiene, alaturi de alti rebeli. Macinat de durere, furie si vinovăţie, Greco pleaca din Creta, urmând-o pe Francesca la Veneţia, unde începe sa-si caute un loc unde sa se afirme ca om şi artist. Se angajează ca ucenic la atelierul lui Titian (Sotiris Moustakas), insa propriul nivel nu-l multumeste. Nino de Guevara (Juan Diego Botto), preot spaniol, este atras de talentul lui, dar si profund dezamagit cand constata ca El Greco nu este nici pe departe idealul de artist de inspiraţie divină, plin de reverenţă, care Îl slujeşte pe Dumnezeu cu opera sa, ci, dimpotriva, un simplu cretan preocupat de cele lumeşti, care nu ascultă numai de principiile artei sale, ci şi de cele ale inimii lui tinere. Francesca se călugăreste pentru a-şi salva averea de lăcomia tatălui ei, iar Titian, recunoscand originalitatea lui El Greco, il recomandă unui nobil spaniol care recrutează talente pentru regele Filip al II-lea al Spaniei.

La Madrid, cariera artistică a pictorului înfloreşte, insa isi face multi dusmani intrand in dispută cu clerul asupra abordării sale neortodoxe a scenelor biblice. Nici relatia cu Jeronyma de Las Cuevas (Laia Marull), noua iubire a vieţii sale, nu este ferita de scandaluri, caci tatal ei, militar de origine nobila, nu este de acord cu relatia celor doi. Dupa ce Nicolos, prietenul lui El Greco, il ucide accidental pe tatal Jeronymei, cei doi îndrăgostiţi şi fiul lor, abia născut, se stabilesc la Toledo, dar nu se vor căsători niciodată. Greco se bucura de un succes fulminant, pictează pentru Biserică şi aristocraţia spaniolă, are prieteni influenti şi este fericit să lucreze în Spania. In viata lui reapare insa, în roba de Mare Inchizitor, preotul Guevara, care traversează o profundă criză a credinţei. Idealismul său de tinereţe şi interesul pentru reforma Bisericii au fost înlocuite de îndoieli pe care le maschează recurgând la acte de represiune şi dominare. Chemat să salveze un brutar cretan din ghearele Inchiziţiei spaniole, El Greco se trezeşte că devine el însuşi ţinta atacurilor. Guevara îl lasa pe Greco să câştige această bătălie, însă îi va declara război. Cand i se solicita sa picteze chiar portretul lui Guevara, cei doi bărbaţi sunt în gardă. Guevara face eforturi să afle de unde provin credinţa şi forţa spirituală pe care le vede în picturile lui Greco – credinţa pe care el însuşi a pierdut-o. Dar când portretul este gata, constată că apare cu chipul necruţător al Marelui Inchizitor care a devenit. Profund rănit, pleacă furios, iar El Greco trebuie să plătească acum preţul onestităţii sale artistice in fata Inchiziţiei.

Greco ştie că trebuie să lupte. Jeronyma nu reuşeşte să îl convingă să fugă – şi atunci îl părăseşte, deşi încă îl iubeşte. Într-o ultimă încercare de a-l salva, o cheamă pe vechea ei rivală, Francesca, care vine la Toledo pentru a-l convinge pe Guevara să nu-l condamne pe El Greco să fie ars pe rug, dar constata că Guevara este motivat doar de fanatism orb.

În noaptea dinaintea procesului cu Inchiziţia, Greco este vizitat de fratele său de mult pierdut, Manousos. Cei doi sărbătoresc reîntâlnirea îmbătându-se în cel mai pur stil cretan şi râzând în faţa morţii aproape sigure. În bezna nopţii, Guevara apare ca o ultima ispita pentru a-i cere lui El Greco să distrugă primul lui portret şi să-l refacă, daca vrea sa nu mai fie judecat de Inchiziţie. Dar Greco îl refuză, iar a doua zi il regasim in sala de judecată, singur în faţa judecătorilor. I se reproşează că trăieşte în afara căsătoriei, este tatăl unui copil ilegitim şi deformează credinţa catolică în tablourile sale. Procesul pare o simpla formalitate, caci rezultatul nu poate fi decât unul: arderea pe rug a acuzatului. Guevara, ascuns într-o altă încăpere, pare să tragă toate sforile acestui proces iar in punctul culminant al procesului, îşi face apariţia şi îl înfruntă direct pe El Greco. Va reusi oare pictorul lui Dumnezeu sa-si castige eliberarea sau va sfarsi pe rug, la fel ca atatea alte spirite progresiste ale vremii?